HERNIILE DE DISC LOMBARE
În ceea ce priveste terminologia
folosita pentru suferintele coloanei lombare nu exista nici pe departe
unanimitate de pareri. Afectarea discului intervertebral este denumita de unii
autori hernie de disc, iar de altii discopatie. Ultimul termen, cu înteles mai
larg, pare mai apropiat de realitatea anatomo-clinica, deoarece discul nu
sufera doar prin herniere, existînd o întreaga patologie discala, diferita de
hernia de disc, care determina suferinte ale coloanei lombare. Pe de alta
parte, coloana lombara trebuie privita ca un tot unitar, care cuprinde pe lînga
segmentul vertebro-discal si tesuturile moi adiacente (muschi, ligamente,
fascii), care se pot constitui adesea în sediul unei suferinte. Probabil din
acest motiv, ultimele monografii vorbesc despre ceea ce autorii anglo-saxoni denumesc
”low back pain“.
Suferintele coloanei lombare sînt reprezentate de un grup de
afectiuni cu caracteristici clinice care iau permis lui De Scze cu mai multi
ani în urma sa alcatuiasca o clasificare pe faze si stadii a asanumitei hernii
de disc lombare, clasificare care este si astazi de un mare interes practic si
pe care o prezentam în continuare.
FAZA I
Este faza de instabilitate discala cu
usoara laxitate a nucleului pulpos în inelul fibros, determinînd dureri lombare
cronice intermitente, de tip postural. De cele mai multe ori, la încetarea
efortului si la repaus, aceste dureri dispar, pentru a reapare în conditii
variate de solicitare a segmentului lombar.
FAZA A II-A
Este faza de leziune a discului, cu
ruperea inelului fibros si cu protruzia postero-centrala a nucleului pulpos,
determinînd un lumbago acut sau supraacut de tip discogen, a
carui manifestare clinica se prezinta astfel:
Subiectiv
·
debut brusc
·
dureri lombosacrate uni- sau bilateral
·
caracter mechanic
·
durerea nu coboara pe membrele inferioare, sau
daca o face, nu trece de genunchi
Obiectiv
·
deformare lombara cu diminuarea lordozei
lombare fiziologice
·
adesea fara scolioza
·
limitarea dureroasa a flexiei trunchiului
(indice Schöber mic)
·
semnul Lasscgue pozitiv bilateral
FAZA A III-A
Se mai numeste si faza radiculara si
apare prin protruzia postero- laterala a discului herniat, care va intercepta
în calea sa o radacina nervoasa. Din acest motiv simptomatologia va apare
unilateral.
Aceasta faza are trei stadii:
STADIUL 1-IRITATIV
Discul herniat ajunge la radacina, pe
care doar o atinge, fara a o comprima sau leza în vreun fel. De aceea în acest
stadiu bolnavii acuza durere pe traiectul radacinii, dar fara sa apara semen neurologice.
Subiectiv
·
durere lombo-sacrata unilaterala
·
iradiere în membrul inferior de-a lungul unui
dermatom (L5, S1, L4, L3, L2)
·
caracter mecanic al durerii, care de obicei
este calmata de repaus
Obiectiv
·
sindrom vertebral static cu:
- scolioza lombara
- diminuarea lordozei lombare
- contractura musculara paralombara
·
sindrom vertebral dinamic cu:
- indice degete-sol înalt
- indice Schöber mic
- semnul Lasscgue pozitiv de partea afectata
STADIUL 2-COMPRESIV
Materialul herniat ajunge la radacina
nervoasa, pe care desi nu o lezeaza, o comprima. Acum se adauga la
simptomatologia deja mentionata paresteziile pe traiectul durerii. La examenul
obiectiv vor apare hipoesteziile pe traiectul unei radacini, diminuarile sau
disparitiile unor reflexe osteotendinoase: reflexul rotulian în afectarea
radacinii L4 si reflexul achilian în afectarea radacinii S1.
STADIUL 3-DE ÎNTRERUPERE
În acest stadiu se manifesta, pe lînga
semnele si simptomele prezente în stadiul 1 si 2, si semnele rezultate din
sectionarea unor axoni din radacina, sau a întregii radacini prin conflictul cu
discul herniat. Pareza, respectiv paralizia care se instaleaza, se obiectiveaza
prin prezenta deficitului motor în neuromiotomul respectiv. Vom constata astfel
ca bolnavul nu poate sta pe vîrfuri în paralizia radacinii S1, sau ca nu poate
sta pe calcîie în paralizia radacinii L5.
FAZA A IV-A
Este faza modificarilor de tip
degenerativ, cu aparitia discartrozei si a artrozei interapofizare, dupa vîrsta
de 40 de ani. Odata cu vîrsta, nucleul pulpos îsi pierde imbibitia normala cu
apa, se ratatineaza si devine friabil. În acelasi timp, inelul fibros sufera si
el modificari importante în urma repetatelor solicitari mecanice la care a fost
supus. Acestei faze i se potriveste probabil mai bine termenul generic de
discopatie lombara, si aceasta datorita multiplelor sale forme de manifestare. În
aceasta faza vom putea întîlni urmatoarele aspecte clinice:
·
fara acuze subiective; 60-70%
din subiecti sînt purtatori ai unei discopatii lombare de faza IV
asimptomatice;
·
lombalgie cronica, cu
noduli de miogeloza si puncte trigger paralombare si parasacrate, a caror
activare are un net caracter psihoemotional si meteorotrop;
·
lumbago acut dupa 40 de
ani, lumbago de tip musculo- ligamentar, cu pseudo-sciatica (durere difuza în
membrul inferior, fara caracter dermatomal). Simptomatologia apare de obicei
brusc, dupa un efort fizic cu ridicare de greutati, fiind însotita de limitarea
mobilitatii coloanei lombare în special pe înclinatiile laterale, care sînt
intens dureroase;
·
· sciatica prin prinderea radacinii în
procesul degenerativ de la nivelul foramenului. Este asanumita ”sciatica
a vîrsticului“, cu semnul Lasscgue negativ;
·
· stenoza de canal vertebral, mult mai
putin diagnosticata, se poate manifesta polimorf, de la simpla lombalgie cu
scialalgie pîna la sindromul de coada de cal.
OBIECTIVE
DE TRATAMENT
1. Combaterea durerii
2. Corectarea dezechilibrelor musculare între agonisti si
antagonisti
3. Restabilirea controlului adecvat al miscarii
4. Profilaxia recidivelor
MIJLOACE DE TRATAMENT
TRATAMENT IGIENO-POSTURAL
Repaosul absolut se recomanda în
suferintele acute, fiind suficiente de obicei 2-4 zile.
În formele comune se recomanda repaos relativ, pe pat tare, în
asa-numitele posture delordozante: decubit dorsal sau lateral cu membrele
inferioare flectate. Alimentatia va cuprinde toate principiile alimentare,
recomandîndu-se regim hipocaloric la bolnavii cu plus ponderal. În cazul
folosirii medicatiei antiinflamatorii, se indica regim hiposodat.
TRATAMENT MEDICAMENTOS
În formele simple, nediscale, sînt
suficiente analgezicele obisnuite administrate oral sau intrarectal, de tipul
algocalminului. Tratamentul medicamentos de baza se face cu antiinflamatorii
nesteroidiene (AINS):
-indometacin drg 75 mg/zi sau supozitoare 100-150 mg/zi
-diclofenac drg sau supozitoare 50-100 mg/zi
-piroxicam tb sau supozitoare 20 mg/zi
-aspirina 2-4 g/zi
-fenilbutazona supozitoare 400-600 mg/zi
-ketoprofen tb 100-150 mg/zi.
Antiinflamatoriile steroidiene (AIS) se
recomanda în formele hiperalgice, tinînd cont de
contraindicatii si de efectele adverse cunoscute la aceasta clasa
de medicamente. Ca exemplu de
schema de administrare cu bune rezultate, putem da 30 mg prednison
ca doza de atac, doza pe care o scadem la fiecare doua zile cu 5 mg (o tableta).
În acest mod, noi folosim doze relativ mici într-un interval scurt de timp,
evitînd astfel o mare parte din riscurile pe care le presupune medicatia cortizonica.
Decontracturantele (diazepam,
clorzoxazon, mydocalm, muscalm) se vor folosi cu multa prudenta, numai la
bolnavii spitalizati sau la care se poate controla repausul la pat. Combaterea
contracturii musculare reactive care fixeaza coloana lombara, poate favoriza
hernierea discului intervertebral. Alte clase de medicamente care pot fi
folosite: vitaminele din grupul B, tranchilizantele, antidepresivele, etc. Pentru
infiltratii paravertebrale se vor folosi xilina 0,5-1% asociata cu produse
cortizonice cu effect prelungit de tipul Diprophosului.
TRATAMENT FIZICAL
Electroterapia
În herniile de disc lombare,
electroterapia are doar efect adjuvant, fara a putea înlocui celelalte forme de
tratament.
Masajul
În subacut se poate efectua masaj
sedativ sacro- fesier si de-a lungul membrului inferior. În formele hiperalgice
se evita folosirea tehnicilor de masaj. Masajul trofic este rezervat formelor
cu hipotrofii si tulburari vasculo-vegetative.
Hidrotermoterapia
Baile simple la 36-370, baile de
plante sau baile la bazin se recomanda în suferintele miofasciale, spondilogene,
în radiculopatiile reziduale. Aplicatia lombara de parafina este adesea
utilizata dupa depasirea perioadei acute. Înainte de folosirea sa, se poate
testa raspunsul la termoterapie cu o procedura termoterapica mai blînda, cum este
lampa Solux. Aceasta foloseste ca sursa termoterapica radiatiile infrarosii. Cu
aceasta ocazie, atragem atentia asupra riscului pe care îl reprezinta folosirea
procedurilor de termoterapie în herniile de disc recente, cînd edemul
perilezional este raspunzator de o mare parte din simptomatologie. Orice
aplicatie de caldura pe regiunea lombara, chiar metodele empirice, nu va face
decît sa accentueze acest edem perilezional, putînd transforma o hernie de disc
perfect curabila prin metode conservatoare într-o forma compresiva, cu
indicatie chirurgicala. Practic, ori de cîte ori bolnavii acuza durere lombara
la tuse si stranut, semnul Lasscgue este pozitiv la valori mici sau apare
durere lombara la flexia coloanei cervicale (semnul Neri), termoterapia trebuie
evitata.
Kinetoterapia
Obiectivele kinetoterapiei sînt
diferite în functie de stadiul suferintei: acut, subacut, cronic sau de remisiune
completa. În stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare
a musculaturii lombare. În subacut începe adevaratul program de kinetoterapie,
cel mai cunoscut fiind programul Williams. Pe lînga tehnicile de
relaxare, acum se vor aplica si tehnici de asuplizare a trunchiului inferior. În
stadiul cronic se poate începe si tonifierea musculaturii slabe. Redam în
continuare pe scurt exercitiile care alcatuiesc programul Williams, exercitii
care se executa diferentiat, pe trei faze, în functie de evolutia afectiunii.
Pana la insusirea programului kinetic este recomandata efectuarea
exercitiilor sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului. Acesta trebuie sa
adapteze programul in functe de particularitatile pacientului.
FAZA I
Exercitiul 1
Decubit dorsal: se flecteaza si se
extind genunchii.
Exercitiul 2
Decubit dorsal: se trage un genunchi
cu amîndoua mîinile la piept, încercînd atingerea lui cu fruntea; se procedeaza
apoi la fel cu celalalt.
Exercitiul 3
Ca la exercitiul 2, dar concomitent cu
ambii genunchi.
Exercitiul 4
Decubit dorsal, cu mîinile sub cap: se
trage un genunchi la piept cît mai mult, apoi celalalt, apoi ambii.
Exercitiul 5
Decubit dorsal cu bratele ridicate pe
lînga cap în sus, genunchii flectati la 900, talpile pe pat: se împinge lomba
spre pat, se contracta abdominalii, se salta usor sacrul de pe pat; se revine,
apoi se repeta.
Exercitiul 6
În sezînd pe scaun, cu genunchii mult
departati: se apleaca mult înainte, astfel încît sa atinga cu mîinile solul de
sub scaun; se mentine aceasta pozitie 4-5 secunde, se revine, apoi se repeta.
· Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori, repetîndu-se
de 2-3 ori pe zi.
· Dupa doua saptamîni, acestor exercitii li se adauga cele din
faza a II-a.
FAZA A II-A
Exercitiul 7
Decubit dorsal, cu genunchii flectati,
talpile pe pat: se apleaca ambii genunchi spre dreapta, apoi spre stînga, pîna
ating patul.
Exercitiul 8
Decubit dorsal: calcîiul drept se
aseaza pe genunchiul stîng; se executa o abductie cît mai interna a soldului drept,
pîna se atinge cu genunchiul drept planul patului, apoi se inverseaza.
Exercitiul 9
Decubit dorsal: se ridica alternativ
cît mai sus cîte un membru inferior extins.
Exercitiul 10
În ortostatism: genuflexii cu mîinile
în sprijin pe spatarul scaunului, spatele perfect drept, calcîiele ramînînd pe
sol.
Exercitiul 11
Pozitia de “cavaler servant”, corpul
aplecat pe coapsa ridicata la 900, sprijin si pe sol cu mîinile: se întinde
genunchiul de sprijin, executînd si o balansare care trebuie sa întinda psoas-
iliacul.
· În aceasta perioada se fac si exercitii din atîrnat: cu fata sau
cu spatele la spalier, ridicare de
genunchi la piept, rotare genunchi stînga-dreapta, bascularea
membrelor inferioare, cifozari
lombare cu picioarele pe o bara.
FAZA A III-A
Exercitiul 12
Decubit dorsal, genunchii flectati la
900, talpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contracta abdominalii, se
salta usor sacrul de pe pat; treptat se executa aceleasi miscari lombare si ale
bazinului, dar cu genunchii tot mai putin flectati, pîna ajung sa fie complet
întinsi.
Exercitiul 13
În ortostatism, la perete, taloanele
la 25-30 cm de acesta: se aplica sacrul si lomba aplatizate pe perete; se
apropie treptat calcîiele de perete, mentinînd contactul lombei cu acesta.
Exercitiul 14
Decubit dorsal: se executa bicicleta
cu bazinul mult basculat.
În stadiul de remisiune completa,
programul de kinetoterapie urmareste prevenirea recidivelor, urmarind
constientizarea pozitiei corecte a coloanei lombare si bazinului, ca si
însusirea unor metode de ”înzavorîre“ a coloanei lombare în timpul efortului
fizic, în special cu ridicare de greutati.